Heiiiii lume>:D<. Va spun de pe acum ca mie imi place sa scriu..compuneri , poezii , etc. Nu stiu cat de buna sunt la asta , dar ..incerc sa ma perfectionez. Acum am inceput o mini serie de povesti cu ...vampiri , sex si altele. Daca va place , spuneti , daca nu , va rog sa ma corectati :d.
Fara alte prezentari,this is it:
In intunericul noptii ,o umbra se ridica din pamant , intinzandu-si mana osoasa catre cer. E Rachel Wood,pe jumatate moarta,strigand disperata dupa ajutor. Ecoul glasului ei ragusit se aude in departari , dar singurul raspuns pe care-l primeste e zgomotul unui copac ce se prabuseste din cauza furtunii.
E clar . Nu-i nimeni acolo , s- ajute. Nimeni sa-i auda chemarile. Oare si-a dat seama cineva de disparitia ei?Sau a ramas doar o umbra care,in timp , se va stege cu buretele din amintirile tuturor? Oare ii simte cineva lipsa?
Si-ar dori sa se-ntoarca. Ah , cat de mult ar vrea asta...Dar nu poate,e prinsa aici , intre lumea mortilor si cea a viilor,la hotarul care desparte pamantul de iad , binele de rau.
E inconjurata de un zid de foc,care-i arde fiecare particica a trupului daca incearca sa plece. Si ranile nu se mai vindeca...
Rachel trecuse de PREA multe ori prin asta , si incercase de atatea ori sa fuga , incat si ultimele ei puteri au secat. Focul a patruns-o , si a distrus-o in interior. Dar nu! Ea nu putea sa devina ca EI. Nu vroia sa fie ca EI. Sau poate...Asta sa-i fi fost destinul? Sa fie un monstru , o fiinta fara suflet , mai mult moarta decat vie , care avea sa le faca viata un chin tuturor pe care-i intalnea?
In nici un caz!!! nu avea sa devina una ca EI. A facut deja destul rau prea multor oameni nevinovati. Chiar si celui pe care-l iubea. L-a condamnat sa fie ca ea..sa fie un ..un monstru. Si lui ii placea. Edward l-a pacalit si l-a facut sa creada ca ceea ce face e bine. Ca el va fi conducatorul suprem al clanului Akashei , daca-i va jura supunere eterna. Da,suna bine nu? Dar asta cu ce pret? Cate vieti a trebuit sa ia , si cate persoane sa faca sa sufere? Fraierul. Si ea? Ea a fost si mai proasta ca el. Ea l-a iubit..
FRAGMENT DIN JURNALUL LUI RACHEL WOOD. 21.03.1923.
,,Sunt singura...ca intotdeauna. Imi traiesc singura noptile si zilele prea grele. Azi l-am vazut pe el ,iar in mine a tresarit un sentiment..N-am simtit niciodata asa ca...de ce as face-o acum?!.
De fiecare data cand vine noaptea si ies afara singurul meu ,,refugiu" este camera lui. Iubesc sa-l privesc dormind,pare a fi o sculptura perfecta. De fiecare data cand se face dimineata si trebuie sa plec iar , sa ma retrag din nou in casa mea intunecata,ii sarut fruntea iar el...tresare. Ma sperii si fug mereu . Petrec ore in sir numai sa-i aud rasuflarea , sa-l privesc visand. E incantator ceea ce simt cand sunt in prezenta lui si-mi pare atat de fragil. Zilele si noptile trec foarte repede pentru mine si-n acelasi timp foarte greu..Sunt exact 365 de zile de cand ii veghez somnul. Ma gandesc sa-i spun dar mi-e teama ca s-ar speria,si apoi???Ce-as face?
I-as spune , dar ce s-ar intampla dupa? Poate...am sa-l fac sa ma viseze. Va fi un vis foarte real , il va simti in fiecare ora din viata lui apoi...
366. Abia am asteptat sa treaca ziua asta. Am numarat secundele. Nici n-am realizat cata rabdare am putut avea.
Buzele mele ii atingeau acum gatul fin. Incet , si cu grija..coborand spre pieptul ferm si bine definit. Ma extazia acest sentiment si simteam coltii strapungadu-mi buzele. Mi-am zis:,,Numai putin, doar o picutura,nu-l va afecta...". Insa stiam ca acest lucru ne va lega intr-un mod atat de periculos , de..de nebunesc , atat de puternic ca nici unul dintre noi nu se va putea desface niciodata de acest blestem.
Am vazut firicelul de sange rosu-trandafiriu prelungandu-i-se pe pieptul gol , m-am indepartat rapid si intr-o secunda am fost inapoi in acelasi pat mare de contesa , ce purta lenjerie rosie satinata de pe timpul cand inca eram un om fragil ca si..ca si el. Ca si Andrew.
FRAGMET DIN JURNALUL LUI ANDREW,22.03.1923.
M-am trezit mai devreme azi decat de obicei. Cu o foarte mare usurinta insa, ma simteam epuizat , simteam durerea gatului meu ca si cum ceva ascutit mi-ar sculpta pielea. Inevitabil , as zice , mi-am atins acea zona fragila de sub barbie si atunci am simtit:doua mici umflaturi. As fi vrut sa treaca in aceasta secunda. M-am gandit:,,Unde naiba m-am lovit ,sau ce m-a ciupit?!".
Ieri nu simteam aceasta durere, ma intorsesem de la facultate si eram bine. Dar acum ..nu ma simt deloc ok. Sunt chiar deprimat. Ma simt singur , si uneori am impresia ca cineva ma urmareste noaptea , si-mi vegheaza somnul. Cineva , sau..ceva. Ceva atat de rece incat atunci cand incerc sa-mi canalizez atentia catre acel lucru , aproape ca-mi ingheata inima..insa inauntrul meu sangele fierbe.
Ce iti poate da aceasta senzatie?! Dar daca din dorinta mea de a fi cu cineva creez evenimente ireale? Oare am innebunit?
Am visat..am visat o fata foarte frumoasa,in bratele careia ma simteam demonic de bine. Am vazut-o stand deasupra mea la mai putin de 20 cm de pielea mea..Parul eu negru,lung si carliontat imi atingea pielea atat de suav,ochii ei rosii ma devorau parca. Simteam ca sunt blocat si nu pot face nimic. O priveam numai infruptandu-se din sangele meu intr-un mod atat de pasional incat incepusem sa iubesc durerea. Dar..oh? Durere?!. Oare e real? La dracu, vampiri , aici?! E imposibil... nu exista asa ceva . Dar daca ..daca e real? As fi vrut sa o cunosc,mi-era atat de teama. Dar teama asta e in armonie perfecta cu fericirea sublima.
Dar de ce eu? De ce m-a ales? Ce am eu de oferit? Nu e ca si cum m-as duce la mall si as da de o gasca de vampirite rebele care barfesc despre fiecare tip bun care intra pe usa deci..de ce m-a ales pe mine? De ce nu si-a ales pe cineva la fel de special ca ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu