Omul-oglinda faptelor sale.

Motto:,,Nu putem judeca oamenii numai din persectiva a ceea ce au fost ei cândva sau ceea ce sunt în prezent;trebuie să vedem în ei,în același timp,ceea ce pot deveni și să le acordăm astfel de posibilități de dezvoltare". 

Omul este suma acțiunilor sale , a ceea ce a făcut și a ceea ce poate face. Nimic altceva.Deschidem ochii,silabisim primul cuvânt...Atunci înseamnă că am început să pășim timizi pe drumul vieții-acea șosea pe care mergem după ce ne naștem. Mașina care rulează pe acel drum este trupul nostru,iar benzina-sufletul. Noi decidem , însă , ce facem cu ele.

Rulăm cu viteză mai mare sau  mai mică şi când dăm de greu ni se pare că urcăm cea mai abruptă pantă şi ne întrebăm cu mirare de unde a apărut ea în faţa noastră, dar o urcăm, căci nu avem o altă soluţie. Ne enervăm, obosim, dar nu încetăm să urcăm, căci dincolo de panta aceea ştim că ne aşteaptă ceva minunat.

Când abandonăm ceva, simţim cum mergem cu o viteză uluitoare la vale, coborând o altă pantă, periculos de înclinată, dar simţim că avem aripi ca să zburăm şi parcurgem şi bucata aceea de drum curioşi să vedem ce ne aşteaptă la capătul ei. De devenim trişti dintr-un motiv sau altul ne trezim brusc într-un tunel. E întuneric acolo, e rece, e umezeală, ne este frică, dar vedem o lumină şi accelerăm spre ea şi când ieşim mai în larg, mai în lumină, râdem, căci am dat de o porţiune de drum netedă, ce ne lasă să răsuflăm uşuraţi după eforturile pe care le-am făcut...

Am observat că drumul pe care începem să-l parcurgem nu este unul drept ci dimpotrivă,unul cu multe curbe , suișuri și coborâșuri,unde nu există semne de circulație după care să ne ghidăm. Acele curbe reprezintă , în opinia mea, totalitatea faptelor și deciziilor noastre pe parcursul vieții. Dacă,la un moment dat,luăm unul din viraje greșit...nu mai avem șanse de scăpare. Pierdem controlul mașinii-oamenii încep să ne judece. Și pentru ce,pentru o greșeală?

Asta nu mi se pare corect. După cum spunea Jean de la Bruyere , ,,nu trebuie să judecăm oamenii după ce i-am văzut o singură dată;există un eu interior și o inimă care trebuiesc cunoscute în profunzime".

            Vă spun acum , din proprie experiență,că nu contează așa mult nici trecutul , nici prezentul. Ceea ce contează cu adevărat în definirea și caracterizarea unei anumite persoane este viitorul. Oamenii se pot schimba,atâta timp cât noi le acordăm această șansă.

Omul, din momentul în care se naște începe să-și clădească personalitatea, prin fapte. Atunci când cunoaștem o persoană, o putem  judeca din punctul de vedere al trecutului, legat de ceea ce a făcut, din punct de vedere al prezentului, gândindu-ne la ceea ce face, la personalitatea pe care o are și la modul în care se comportă în prezent, mai puțin gândindu-ne la viitor, la ceea ce poate deveni acea persoană.O persoană poate avea un trecut mai întunecat sau mai luminos, cu fapte bune sau mai puțin bune, cu mai multe sau mai puține greșeli. Faptele rele pot fi rezultatul unor situații în care persoana respectivă nu a avut de ales sau, din contră, a avut plăcerea de a face rău.

Faptele bune pot fi făcute din suflet, fără nici un interes, sau pot avea un scop ascuns.  Totuși, apare întrebarea,,de ce a făcut asta?” A cunoaște motivația unei persoane echivalează cu găsirea răspunsului la întrebarea ,,de ce'' întreprinde o activitate. Răspunsul este dificil, deoarece cauzele declanșatoare sunt multiple și nu se pot reduce la stimulii externi, activitatea și reactile fiind declanșate și de cauze interne. Astfel o persoană poate să-și ascundă adevărata personalitate, adevărata fire pentru a fi percepută altfel de ceilalți, sau poate să fi reacționat negativ la anumiți factori externi, care să-i fi provocat teamă sau furie.  Noi percepem celelalte persoane în funcție de valorile noastre și de principiile după care ne ghidăm în viață.

Acestea se formează în timp, fiind influențate de familie, anturaj, educație și nivelul de trăi. Astfel, valorile noastre pot fi diferite de ale celorlalți, că rezultat, o faptă ce nouă ni s-ar părea extrem de rea, altora să li se pară normal, sau chiar bună.Niciodată, având în vedere faptele bune sau rele, nu putem știi dacă o persoană poate fi bună sau  rea;putem avea doar impresia; numai timpul ne poate demonstra adevărata fire a unei persoane.

 Prezentul reprezintă pentru fiecare starea de moment. Astfel, chiar și o persoană negativistă poate fi fericită într-un moment bun, iar o persoană pozitivă poate fi nefericită într-un moment rău, ce provoacă tristețe.  Acest lucru este cauzat de forța factorilor externi, care au un efect puternic asupra firii și personalității omului. Prezentul însă dă posibilitatea cunoașterii și justificării acțiunilor bune sau rele ale persoanei de lângă noi, ceea ce ne dă posibilitatea unei mai bune cunoașterii a faptelor sale. Cunoscând factorii și motivația persoanei, o putem percepe altfel atât pe ea, cât și acțiunile ei, putând înțelege reacția acesteia la factorii declanșatori.Uneori, când evaluezi o persoană ții cel mai mult cont de ceea ce e în prezent. Poate nu îi știi trecutul, sau nu te gândești la el, dar e importantă atitudinea respectivei persoane din prezent.

 Probabil, observând o îmbunătățire a caracterului față de trecut, orice om ar fi bucuros să ajute acea persoană să devină mai bună, dar în momentul în care nu se vede nicio schimbare, omul își retrage sprijinul și există riscul ca nimeni să nu îi mai întindă o mână de ajutor persoanei în cauză.Totuși, alte persoane pot considera că atunci când cunoști o persoană, te interesează comportamentul ei și implicit tot ce ține de prezent. De asemenea, te interesezi și de ceea ce vrea să facă în viitor pentru  a-ți face o anumită idee de felul în care  gândește și, totodată, faci ,,investigații" despre trecutul ei ca să știi felul cum a evoluat.  Să nu uităm că persoanele se pot schimba în timp. Motivația acestei schimbări poate să fie mediul înconjurător sau anumite defecte care trebuiesc îmbunătățite, din punctul de vedere al acelei persoane, chiar dacă acestea nu sunt considerate ,,defecte" și de către ceilalți. 

Personalitatea unei persoane și factorii  exteriori joacă de cele mai multe ori un rol foarte important în alegerea căii de schimbare, în bine sau în rău. Unii oameni consideră că o persoană ar trebui ajutată să treacă peste trecut, oferindu-i prietenie și sprijin, iar consultarea unui psiholog ar putea ajuta foarte mult. Trecutul, prezentul și viitorul joacă fiecare un rol important în formarea unei persoane.

    Privind dintr-un anumit unghi, persoanele nu trebuiesc judecate în functe de ceea ce au făcut în trecut, ci trebuiesc cunoscute mai bine pentru a nu regreta mai traziu deciziile și alegerile luate.Fiecare om trebuie să aibă o a două șansa, întrucât, așa cum spune și A.H. Maslow, "Omul trebuie sa devinä ceea ce poate fi" [What a man can be, he must be]. Pentru a cunoaște o persoanä ai nevoie de răbdare și de puterea de a o înțelege, dar asta nu înseamnă că nu ținem  cont de trecut sau de prezent, ci doar de viitor. Pentru a evalua corect o persoană trebuie să ținem cont de toate cele trei timpuri, trecutul, prezentul și viitorul, acestea fiind strâns legate între ele. 

  Prin comportamentul și atitudinea sa în viitor, o persoană poate confirma sau infirma părerea pe care o avem despre ea. Un om nu poate fi rupt de trecutul säu, de faptele din prezent, putându-se doar schimba într-o persoană mai bună sau mai rea în viitor.

Omul este propriul sau destin,o  unitate fiinţială care rezultă din unirea dintre trup şi suflet. El nu are trup şi nu are suflet, ci este în acelaşi timp trup şi suflet.